Translate by Google

miercuri, 1 ianuarie 2014

Mândria de a fi ROMÂN in Europa

Este inceput de an, 2014. Pornesc gândul meu de la un ”mesaj prezidențial” prin care se spune românilor de un proiect politic comun între Moldova (republică sovietică) și România. Observ mulți spalați pe creier care nu au nici cea mai mică noțiune de democrație, noțiunea de a accepta ce spune celalalt.

Istoria noastră strâns legată de poziția geografică și interesele geopolitice a celor mari și războinici este plină de fapte controversate care uneori, oamenii politici ai vremii le-au știut specula în favoare consolidării identității naționale a populației vorbitoare de limbă română. 

Vreau să afirm încă de la început un ”crez”, pentru a nu fi interpretat subiectiv: Locul României pe harta poitică este spre VEST în viitoarea țară de lumea ”I” Uniunea Europeană, alaturi de celelate două tări de primă clasă (politică) USA și CHINA!  Sigur, nu există in viitor mari diferențe intre țările lumii a doua: Japonia, Rusia, India, Turcia, Brazilia, Africa de SUD, dar noi am ”avut noroc”! Viitorul va polariza Uniuni Economice ASIATICE, AFRICANE și SUD-AMERICANE, dar până atunci mai este. Situația politică se va subordona economicului, dominat la rândul său de conceptul ”multi-național” în economie.

Așa cum spuneam: unii din înaintași noștri ”oameni politici” au speculat evenimentele geopolitice, previzionând evoluția geo-politică, iar alții au fost prea slabi să le facă față lăsând țara la ”îndemâna” hazardului.

Curios este faptul că evenimentele politice care au marcat pozitiv ”națiunea română” sunt bagatelizate chiar de românii ”vocali”, de serviciu, (sunt și români care apreciază dar nu se manifestă public). Această trecere în desuet are ”valori” pe care nu ar reușii să le atingă nici macar ”dușmanii” României (cunoaștem că nu există state prietene în lume, doar prietenie ”de interes”). Oameni ”politici” care au facut ISTORIE, sunt mereu uitați la lada de gunoi a istoriei. Mereu și mereu ni se spune despre cine să vorbim și despre cine să nu vorbim. Avem oameni politici care au realizat mult pentru ”România” interziși, sau uitați, și avem mai mereu trădători puternic mediatizați și adulați.

Nu am pretenția că am suficiente cunoștințe de istorie, politică și economie ca să adnotez starea de fapt. După 1989, am mai citit interpretări diferite ale evenimentelor istorice față de puținul avut în informarea din timpul educației scolare. Remarc însă că rolul conducătorilor vremii este escamotat de cei care fac și scriu pentru generații istoria moderna. Rolul acestor ”oameni” amintiți întâmplator și aleatoriu:

1. Alexandru Ioan Cuza - fondator al României moderne prin ”Instituțiile de Stat” nou introduse (curte de Conturi, Politie, Jandarmi, Armata Națională, Primele Universității, Reformă fiscală, secularizare, etc.) este redus la zero și etichetat cu marea ”crimă” de a fi fost ”bărbat” și de a avea o ”prietenă” deloc întâmplătoare (In serviciile inteligente se spune ca nimic nu este întâmplator). Oare putem pune egal între + si -?. În raport cu Biserica a secularizat averile și a oferit in schimb venituri de la stat obștii calugarești. Acum oferim si venituri de la stat dar am restituit si proprietățile care sunt active ce produc profit!!!

2.  Carol ”I” - un rege care disciplinează clasa politică și ajută fundamental la Independența României (în granițele celor doua provincii). Carol I, redresează economia românească la sfârșit de secol, contruiește planul de urbanism general al actualului București. Majoritatea românilor știu ca a fost un monarh și atât, fără să cunoască faptul că a fost un catalizator al clasei politice chiar dacă timpul avea să îi dea dreptate in privința intrării României in război.

3. Ferdinand I - La sfârșitul primului război România a încheiat procesul de realizarea a statului național-unitar. Politic și mediatic s-a îcoronat la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, ca primul Rege al României Mari

4. Carol al-II lea, un monarh care a facut multe proiecte bune, culturale și econmice, pentru România, care au fost puse în aceiași balanță cu afecțiunea sa față de Maria Lambrino și mai târziu față de  Elena Lupescu. Sigur că ”vremurile” erau împotriva României ca stat uitar. Dar a făcut și lucruri bune. Ai lui, i le șterg, deoarece a fost dezmoștenit de regele Ferdinand și îndepărtat de la succesiune

5. Mihai I Mare Voievod de Alba Iulia, un copil la vremea aceia, a înscăunării, a plătit tribut lipsei de experiență politică și adminsitrativă. Intrat in malaxorul combinațiilor vremii a renunțat la cel care i-a salvat coroana, Ion Antonescu. Ambiția de a avea putere de Decizie (pe vremuri de conflict militar), a făcut ca din acțiunile sale să distrugă partidele istorice și să întărească puterea comuniștilor, care mai târziu l-au exilat. Prețul tradării (predării lui Ion Antonescu rușilor), din păcate l-a plătit vreme de 50 de ani și s-a ales doar cu o ”medalie dată de Stalin”. România a plătit cel mai mare preț după acea perioadă: distrugerea ”mătcii” intelectuale, politice și sociale a poporului român sub noua conducere sovietică, instalată în casă goală. Acum se încearcă rescrierea istoriei, dar dacă Mihai I nu îl preda pe Antonescu rușilor, poate că un Iuliu Maniu, un Bratianu și alți ”buni români” nu aveau soarta dată. Socot că, regele Mihai I, nu are o vină personală, doar că a fost prea tânăr pentru a fi ”bărbat politic” și a fost ușor de manipulat. Oricum in 2010, la 65 de ani de la înfrângerea Germaniei, socot ca Regele Mihai I, nu mai trebuia să accepte invitația lui VLADMIR PUTIN după câte a pătimit de pe urma societicilor, mai ales ca nicio alta persoanlitate monarhică a Europei nu a fost acolo!!! Dimpotrivă, Majestatea SA, Rege al României, trebuia să restituie medalia primită de la Stalin in 1946, "Victoria cu diamante".  Ruși l-au exilat și au abolit MONARHIA, iar Monarhia păstrează simbolul SOVIETULUI peste vremuri!!!

[Ca o paranteză in contrast cu monarhul nostru, un om politic de peste Prut a avut puterea să refuze invitația de la Moscova. Preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu a afirmat că acolo merg doar învingătorii."Cum să particip la paradă alături de armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea şi ne-a deportat în Siberia?]

6. Ion Antonescu. Un conducător militar, nu un om politic, in timp de război, interzis de comuniști până în 1989 și interzis in democrația de după 1989. Ce s-a schimbat în 1989? NIMIC!!! A avut și fapte bune, recunoscute, dar interzis a fi tratate, a avut si fapte ”ale conjuncturii” care sunt intens mediatizate. Am vorbit despre el cu un ”erudit” intelectual bun cunoscător al istoriei, prof univ. care la intrebarea mea de echidistanță mediatică asupra faptelor a spus: Pentru lumea in care trăim nu contează câte decizii politice bune ai făcut, câte vieți ai salvat, contează doar daca ai avut o singură decizie negativă, pe baza caruia e judecat. Un fapt care i se impută este o decizie de acceptare a deportării evreilor. Trist, mai ales când ajungi să vezi muzeele lagărelor. În același timp în Munții Apuseni, Poiana Horea, am vazut drumuri pavate cu ”piatra in cant”. Am intrebat și eu de ce pavazul nu este placat (piatra pe orizontală). Există bâtrini care afirmă că drumurile de acolo au fost pavate cu populația de origine ”evreiască” ascunsă de Mareșalul Ion Antonescu în plin război pentru a nu fi deportată!!! Oare când politica noastră nu mai este subordonată ”viziunii rușilor” care l-au urât cel mai tare ”și reciproca era valabilă”???

7. Gheorghe Gheorghiu (municitor si la DEJ) - un om politic care a preluat din proiectele Regelui CAROL II, a readus stabilitatea in ROMÂNIA. Participant activ la ”lovitura de palat” dată în 1947 când l-a înlaturat pe Mihai I, curăță țara, atât cât poate și de consilierii sovieticii (Ana Pauker & Co) in 1952. În condiții extrem de grele și cu compromisuri reușește să impună conducătorilor sovietici dorința sa de a-și retrage trupele sovietice din Romania. România devine singurul stat din Estul European care nu are trupe sovietice pe teritoriul său.  Este urât de sovietici, care au avut conceput vreo trei atentate la viața acestuia. Este constant discreditat de formatori de opinie publică din România atât în  momentele ante și post 1989 și peste timp este inoculată această opinie și românilor de azi. Dacă Unguria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Germania de Est,  aveau un conducator pro capitalism care să scoată trupele sovietice afară din țară, acum avea statuie. Noi... l-am avut!

8. Nicolae Ceaușescu - intens mediatizat mai ales în părțile negative, multe de altfel. Trădat și executat în condiții similare ca și Ion  Antonescu a avut și realizări pe care omul simplu nu le-a pre simțit. A continuat proiectele lasate de Carol II si apoi de Gheorghiu Dej, aducând economia româniei in topul acelor vremuri. Cu dușmani in tot blocul comunist, independența României a fost escamotată cu abilitate de cei care ne înconjurau. Ce nu se știe, sau se bagatelizează de ”noii istorici” ajutați de ”psihologi de serviciu” este faptul că România a fost respectată in politica externă mondială. Iar, președintele, primul președinte a României, nu a acceptat jumătăți de masură in tratament. A fost cazat la Palatul Reginei Angliei (degeaba, după 1989, regia a retras titlurile date), a fost singurul șef de stat cazat in Palatul Imperial Japonez, etc. Orice discuții cu necunoscătorii de mecanime diplomatice este de prisos. Ca și Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Gheorghiu Dej a fost urât de politica externă a rușă - societo-rusă. Și uite că au ajuns și românii să îi denigreze facând jocul combinațiilor.

Negarea Naționalului. Cred că trebuie să facem dezbateri si să distingem răul de bine. Naționalul nu este același lucru cu naționalismul. Naționalismul este la fel de dăunator ca și comunismul sau fascismul, care spala creiere și nasc patimi. Aceste curente impiedică valorile fundamentale in care trebuie să credem: Egalitatea, Deminitatea si Libertatea ființei umane!!! Aceste principii ale DEMOCRAȚIEI care funcționează destul de bine peste Oceanul Atlantic si in Vestul Europei nu impiedică cu nimic declararea apartenenței la valorile ”naționale”. 

Valorile ”naționale” pentru noi români nu insemnă numai ”albii”. Trebuie să redefinim respectul față de roata istoriei, iar valorile sunt de fapt valorile momentului politic ca au fost ”monarhice”, ”socialiste”  sau ”capitaliste” fac parte din formarea noastră socială (cu aprentele si ororile cunoscute). Nu cred ca românii trebuie să impărtășească tezele de evaluare între bun și rău date de ”curentul rus, sovietic și din nou rus” și nici tezele importate de pe alte meleaguri facute ca să ne declarăm vinovații de serviciu in fața istoriei. Noi nu am fost nicicând o mare putere ca să emanăm politici globale, dar am fost obligați să subscriem la acestea. 

Nu văd dezbateri despre rolul intelectualilor din perioada 1848-1918 care sub Biserica de la BLAJ, unită cu Roma au generat și educat zeci de mii de copii din Transilvania in spiritul ființei Naționale! Un alt curent pus la coșul de gunoi pentru că nu are la baza tezele vecinilor de pretutindeni.

Și toate astea pentru că România în existența sa a fost nevoită să își sacrifice (auto-distrugă) serviciile patriei de INTELIGENȚĂ sub fiecare monarh sau conducator și nu în ultimul rând președinte!!! Nicio țară nu a mai reformat de la ”zero” serviciile secrete interne și externe in ultimile doua secole (dar noi numai in 60 de ani de vreo 4-5 ori de la denumire de Siguranță, SSI, Securitate, SRI si multe altele, sau de sub conducerea lui: Moruzov,   Cristescu, Siminel, Serghei,  Pintilie, etc.

AZI: MOLDOVA o polemică prezidențială realistă vs. de clasă politică cripto comunistă de nouă generație.

Socot că parcursul Moldovei (fostă republică sovietică) este unul firesc spre VEST, parte a familiei pro EUROPA. Stat creat in două rânduri artificial prin voința unui pix cu care a semnat Ministrul de Externe Viaceslav MOLOTOV la masă cu Ribbentrop un PACT. Apoi in 1991, august, 27, sub miscările tectonice de politică a momentului iși declară independența. 

Statul de azi, Moldova, care nu are decât resurse agroalimentare nu poate supraviețui singur in calea globalizari și a reorganizări geopolitice fără industrie, rețele de transport interconectate, energie, etc. Alături de România va avea o identitate mai bună și o reprezentativitate mai serioasă in Parlamentul European (singur for legislativ al momentului acum și in viitor). Europei nu foloșeste să aibă in componență încă un stat independent, dar încă o populație, DA!

Moldova intra În EUROPA mult mai facil așa ca parte a ROMÂNIEI, decât ca republică a lui STALIN și MOLOTOV. Să nu uităm că și acolo e nevoie de epurări ale conservelor moștenite de la sovietici, etc.

Niciun comentariu: