Lumina luata de credinciosi in noaptea trecuta a transformat intunericul in lumina! Ca un obicei exersat in timp am participat la slujba dedicata Invierii Domnului Isus Hristos, la ABRUD, locul un de am copilarit, la bunici.
De ce ABRUD?
Din mai multe motive:
Obiceiuri care nu se regasesc in alte parti (cu atat mai putin la oras).
In noaptea Invierii de pe dealurile din apropierea bisericii tinerii duc mai departe obiceiul "puscatului" cu treasc-ul. Practic, este vorba de o teava de otel obturata la baza cu un cep de lemn si un orificiu in teava la 20 cm de la capatul obturat. In acesta teava fixata la 60 grade fata de orizont pe un stativ se introduce carbid si se adauga cateva picaturi de apa. Gazele explodeaza cand la baza tevii in dreptul orificiului se pune o sursa de foc (chibrit, torta, etc.).
Cred ca prin acest obicei pornit in negura timpului, oameni de fapt aduceau vremea buna. Undele de soc provocate de explozii multiplicate de ecou imprastiau acumularile din formatiunile noroase generatoare de precipitatii.
Ne exista nici un mormant din cimitirul aflat pe dealul din spatele bisericii care sa nu fie curatat si plin de lumanari aprinse. Rudele mele din partea mamei si mama se afla aici. Macar de Inviere sa ne amintim ca au existat.
.JPG)
Comentarii