Asa cum apreciam la un moment dat, nu inteleg de ce sau mai bine zis ce motiveaza administratorii municipiului Cluj Napoca sa nu creeze posibilitatea taranilor de a vinde legumele cultivate prin eforturi proprii pe piata agroalimentara din municipiu. Ruxandra Hurezean de la HotNews.ro, prezinta un articol frumos si bine scris despre drama taranilor din CLUJ. Sa traiasca mafiotii din Primarie si marfurile din Grecia, Turcia si Spania pe care acestia ne obliga sa le cumparam zilnic. Dezinteresul se observa si din faptul ca CL Cluj Napoca nu a dorit sa fie parte asociata la piata de GROS de la Apahida. Oare de ce?
De fiecare data cand cresc corele riurilor se curata si albiile acestora pline de gunoaie ca efect al necivilizarii. Toata lumea arunca ce ii prisoseste fie ca merge la "iarba verde" fie ca locuieste in zone rurale si administratia nu a binevoit sa organizeze salubrizarea localitatilor. Apa din ploi si zapezi ne prezinta de fiecare data dimensiunea lipsei de civilizare a conationalilor. Asa ceva in tarile Europei sau chiar in MONGOLIA nu se concepe.
Comentarii
Iubesc biroul meu fără lumină,
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu' din nou,
Să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!